pozitia unui ecologist

De ce spunem “Nu” construcţiei unui hotel în

Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt

Conform Legii Nr. 591 din  23.09.1999 cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, Articolul 2, spaţiile verzi sunt definite ca fiind un sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice intravilane şi extravilane ale localităţilor urbane şi rurale, important din punct de vedere estetic, biologic şi ecologic, care include, de regulă, o comunitate de vegetaţie şi animale. În prezent prin diferite mijloace se încearcă ocuparea spaţiilor publice din parcuri cu diferite construcţii ce nu se înscriu nicidecum în peisajul arhitectural şi estetic al parcurilor, venind în contradicţie cu funcţiile pe care le oferă aceste spaţiile verzi.

Restrângerea spaţiilor verzi accentuează puternic riscurile ecologice urbane şi are un impact negativ imediat asupra calităţii vieţii şi stării de sănătate a populaţiei. Astfel construcţia unei clădiri cu 18 etaje din sticlă şi metal împreună cu garduri, parcări, drumuri de acces şi alte construcţii aferente, ar îngrădi accesul oamenilor în parc, luând o parte din spaţiul de agrement public şi folosit ulterior în scopurile de infrastructură a hotelului. Plus la aceasta în timpul lucrărilor de construcţie parcul va fi impracticabil din cauza zgomotului, prafului şi pe lângă toate acestea vor fi defrişaţi mai mulţi arbori ceea ce va afecta destul de grav aspectul şi funcţionalitatea parcului. C. Stephens afirmă că: “prima provocare legată de dezvoltarea durabilă este aceea de a face oraşul să respire viaţă şi să nu consume mai mult decât are nevoie. Plantele sunt un element vital – indiferent dacă există sau nu înlăuntrul graniţelor oraşelor, ele reprezintă o parte vitală a metabolismului oraşului. Înverzirea unui oraş poate reduce amprenta ecologică a rezidenţilor ei, îmbunătăţindu-le în acelaşi timp sănătatea”.

În întreaga lume populaţia se opune atunci când se încearcă transformarea, distrugerea sau “poluarea” cu diferite construcţii fantomă în cadrul unor spaţii verzi publice păstrând astfel aspectul cultural, istoric, estetic al cestor bunuri. Astfel de concept cum este cel de guerilă verde sau (European Community Framework Programme 5 – Urban Green Environment) conceptualizează spaţiul urban ca pe un sistem împânzit de spaţii verzi publice utilizate direct pentru recreere activă sau pasivă, ori utilizate indirect prin influenţa lor pozitivă asupra mediului urban accesibil cetăţenilor, servind diverselor nevoi ale acestora, ridicând astfel calitatea vieţii în oraşe. Vegetaţia are un rol vital în moderarea climatului urban. În cadrul acestui complex hotelier, suprafeţele pavate şi construcţiile din beton şi sticlă care reflectă razele solare pe deoparte şi umbreşte arborii aflaţi în perimetrul opus al clădirii înalte ar crea un climat urban specific, cu temperaturi mai ridicate şi o restricţie a circulaţiei aerului, ceea ce ar conduce la producerea aşa-numitului efect de „insulă de căldură”. În contrast cu acesta, vegetaţia, prin efectul de umbră şi de creştere a umidităţii aerului contribuie la crearea unui mediu confortabil.

Spaţiile verzi răspund, în principal, nevoilor umane de recreere şi petrecere a timpului liber, de acea obiectivele construite în parc trebuie să folosească acestui scop. Spaţiile verzi urbane au o deosebită importanţă şi din punct de vedere estetic, deoarece atenuează impresia de rigiditate şi ariditate a oraşului, iar o construcţie cu 18 nivele ar deteriora acest aspect estetic.

Prin valoarea amenajării lor peisagistice, spaţiile verzi dau identitate aşezărilor umane, constituind o artă accesibilă, uşor de înţeles şi apropiată tuturor, pentru că foloseşte elemente naturale ce exercită o atracţie spontană. Transformările teritoriale ale oraşelor de-a lungul timpului nu au ţinut întotdeauna seama de menţinerea unui echilibru între dezvoltarea urbană şi asigurarea necesarului de spaţii verzi. Din păcate, spaţiul verde urban este supus unei mari şi permanente presiuni ce vine din partea potenţialilor investitori, care sunt interesaţi de acesta pentru construcţii. În Republica Moldova, Constituţia stipulează „dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic” (art. 37). În acest context statul recunoaşte dreptul fiecărei persoane fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în spaţiile verzi proprietate publică. De asemenea conform Legii Nr. 591 din  23.09.1999 cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, Articolul 34 şi 35, asigurarea integrităţii şi dezvoltării spaţiilor verzi constituie una din sarcinile de bază ale autorităţii centrale pentru mediu şi ale organelor ei teritoriale, precum şi ale autorităţilor publice locale. (1) Reducerea suprafeţelor spaţiilor verzi este interzisă. Răspunderea deplină pentru reducerea suprafeţelor spaţiilor verzi o poartă autorităţile administraţiei publice locale şi autoritatea centrală pentru mediu.

După ce, ani de-a rândul, asigurarea unei suprafeţe verzi minime pe cap de locuitor a fost subiect de interes doar pentru ecologişti şi pentru societatea civilă, acum devine o obligaţie a primăriilor, reglementată legislativ. În acest sens Liga Tinerilor Verzi din Republica Moldova militează împotriva construcţiilor neadecvate în parcuri şi pledează păstrarea şi protejarea zestrei naturale a oraşului Chişinău, care riscă să devină un oraş mutilat, agresat şi umilit, în care noi  oamenii suntem marcaţi de haosul urbanistic care ne înconjoară, de poluarea fonică şi desfiinţarea spaţiilor verzi.