De ce spunem “Nu” construcţiei unui hotel în
Grădina Publică Ștefan cel Mare și Sfânt
Conform
Legii Nr. 591 din 23.09.1999 cu privire
la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale, Articolul 2, spaţiile
verzi sunt definite ca fiind un sistem armonizat arhitectural, format din
elemente ale complexelor peisagistice intravilane şi extravilane ale
localităţilor urbane şi rurale, important din punct de vedere estetic, biologic
şi ecologic, care include, de regulă, o comunitate de vegetaţie şi animale. În
prezent prin diferite mijloace se încearcă ocuparea spaţiilor publice din
parcuri cu diferite construcţii ce nu se înscriu nicidecum în peisajul
arhitectural şi estetic al parcurilor, venind în contradicţie cu funcţiile pe
care le oferă aceste spaţiile verzi.
Restrângerea
spaţiilor verzi accentuează puternic riscurile ecologice urbane şi are un
impact negativ imediat asupra calităţii vieţii şi stării de sănătate a
populaţiei. Astfel construcţia unei clădiri cu 18 etaje din sticlă şi metal
împreună cu garduri, parcări, drumuri de acces şi alte construcţii aferente, ar
îngrădi accesul oamenilor în parc, luând o parte din spaţiul de agrement public
şi folosit ulterior în scopurile de infrastructură a hotelului. Plus la aceasta
în timpul lucrărilor de construcţie parcul va fi impracticabil din cauza
zgomotului, prafului şi pe lângă toate acestea vor fi defrişaţi mai mulţi
arbori ceea ce va afecta destul de grav aspectul şi funcţionalitatea parcului.
C. Stephens afirmă că: “prima provocare legată de dezvoltarea durabilă este
aceea de a face oraşul să respire viaţă şi să nu consume mai mult decât are
nevoie. Plantele sunt un element vital – indiferent dacă există sau nu
înlăuntrul graniţelor oraşelor, ele reprezintă o parte vitală a metabolismului
oraşului. Înverzirea unui oraş poate reduce amprenta ecologică a rezidenţilor
ei, îmbunătăţindu-le în acelaşi timp sănătatea”.
În
întreaga lume populaţia se opune atunci când se încearcă transformarea,
distrugerea sau “poluarea” cu diferite construcţii fantomă în cadrul unor
spaţii verzi publice păstrând astfel aspectul cultural, istoric, estetic al
cestor bunuri. Astfel de concept cum este cel de guerilă verde sau (European Community Framework Programme 5 – Urban Green
Environment) conceptualizează spaţiul urban ca pe un sistem împânzit de spaţii
verzi publice utilizate direct pentru recreere activă sau pasivă, ori utilizate
indirect prin influenţa lor pozitivă asupra mediului urban accesibil
cetăţenilor, servind diverselor nevoi ale acestora, ridicând astfel calitatea
vieţii în oraşe. Vegetaţia are un rol vital în moderarea climatului urban. În
cadrul acestui complex hotelier, suprafeţele pavate şi construcţiile din beton
şi sticlă care reflectă razele solare pe deoparte şi umbreşte arborii aflaţi în
perimetrul opus al clădirii înalte ar crea un climat urban specific, cu temperaturi
mai ridicate şi o restricţie a circulaţiei aerului, ceea ce ar conduce la producerea
aşa-numitului efect de „insulă de căldură”. În contrast cu acesta, vegetaţia,
prin efectul de umbră şi de creştere a umidităţii aerului contribuie la crearea
unui mediu confortabil.
Spaţiile
verzi răspund, în principal, nevoilor umane de recreere şi petrecere a timpului
liber, de acea obiectivele construite în parc trebuie să folosească acestui
scop. Spaţiile verzi urbane au o deosebită importanţă şi din punct de vedere
estetic, deoarece atenuează impresia de rigiditate şi ariditate a oraşului, iar
o construcţie cu 18 nivele ar deteriora acest aspect estetic.
Prin
valoarea amenajării lor peisagistice, spaţiile verzi dau identitate aşezărilor
umane, constituind o artă accesibilă, uşor de înţeles şi apropiată tuturor,
pentru că foloseşte elemente naturale ce exercită o atracţie spontană. Transformările
teritoriale ale oraşelor de-a lungul timpului nu au ţinut întotdeauna seama de
menţinerea unui echilibru între dezvoltarea urbană şi asigurarea necesarului de
spaţii verzi. Din păcate, spaţiul verde urban este supus unei mari şi
permanente presiuni ce vine din partea potenţialilor investitori, care sunt
interesaţi de acesta pentru construcţii. În Republica Moldova, Constituţia
stipulează „dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi
echilibrat ecologic” (art. 37). În acest context statul recunoaşte dreptul
fiecărei persoane fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în
spaţiile verzi proprietate publică. De asemenea conform Legii Nr. 591 din 23.09.1999 cu privire la spaţiile verzi ale
localităţilor urbane şi rurale, Articolul 34 şi 35, asigurarea integrităţii şi dezvoltării
spaţiilor verzi constituie una din sarcinile de bază ale autorităţii centrale
pentru mediu şi ale organelor ei teritoriale, precum şi ale autorităţilor
publice locale. (1) Reducerea suprafeţelor spaţiilor verzi este interzisă.
Răspunderea deplină pentru reducerea suprafeţelor spaţiilor verzi o poartă
autorităţile administraţiei publice locale şi autoritatea centrală pentru
mediu.
După
ce, ani de-a rândul, asigurarea unei suprafeţe verzi minime pe cap de locuitor
a fost subiect de interes doar pentru ecologişti şi pentru societatea civilă,
acum devine o obligaţie a primăriilor, reglementată legislativ. În acest sens
Liga Tinerilor Verzi din Republica Moldova militează împotriva construcţiilor
neadecvate în parcuri şi pledează păstrarea şi protejarea zestrei naturale a
oraşului Chişinău, care riscă să devină un oraş mutilat, agresat şi umilit, în
care noi oamenii suntem marcaţi de
haosul urbanistic care ne înconjoară, de poluarea fonică şi desfiinţarea
spaţiilor verzi.
No comments:
Post a Comment